Mail: office@cciat.ro Fax: (+40) 256 706 211 Telefoane: P-ța Victoriei: (+40) 372 185 285 Blv Eroilor de la Tisa: (+40) 256 300 130

Curtea de Arbitraj | Reguli de procedura arbitrala
 

     

    REGULI DE PROCEDURĂ ARBITRALĂ


    CAPITOLUL I 
    Dispoziții generale 
    Art. 1.     Obiectul Regulilor de procedură arbitrală 
    Regulile de procedură arbitrală se aplică în arbitrajul intern şi internațional organizat de  Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş (denumită în continuare Curtea de Arbitraj).

    Art. 2.     Temeiul juridic al Regulilor de procedură arbitrală
    Regulile de procedură arbitrală sunt adoptate de Colegiul Curții de Arbitraj, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea camerelor de comerţ din România și cu cele ale Regulamentului privind organizarea și funcționarea Curţii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert şi Industrie a României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 6 mai 2014. 
    Art. 3.     Competenţa Curţii de Arbitraj
    (1)    Curtea de Arbitraj organizează şi administrează soluţionarea litigiilor interne şi internaţionale, pe calea arbitrajului instituţionalizat, dacă părţile au încheiat, în acest sens, o convenţie arbitrală şi au sesizat această Curte în condiţiile prezentelor Reguli. 
    (2)    Litigiul arbitral, în înţelesul prezentelor Reguli, este orice litigiu izvorând dintr-un contract sau în legătură cu contractul, inclusiv referitor la încheierea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice arbitrabile.
    (3)    Litigiul este intern când părţile au naţionalitatea sau cetăţenia română, iar raportul juridic nu conţine elemente de extraneitate care să pună în discuţie aplicarea legii străine.
    (4)    Litigiul este internaţional când decurge din raporturi juridice civile cu elemente de extraneitate.
    Art. 4.     Capacitatea persoanelor de a încheia convenţii de arbitraj
    Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale si nepatrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.
    Art. 5.     Tribunalul arbitral
    (1)    Arbitrul unic sau după caz, totalitatea arbitrilor şi supraarbitrilor învestiţi cu soluționarea unui litigiu determinat constituie, în sensul prezentelor Reguli, Tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj.
    (2)    Tribunalul arbitral constituit este abilitat să judece un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă, obligatorie si executorie pentru părţi, potrivit prezentelor Reguli.
    (3)    Judecarea litigiului revine exclusiv tribunalului arbitral învestit.
    Art. 6.     Aplicarea prezentelor Reguli. Excepţii
    (1)    În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin însuşi acest fapt părţile au acceptat aplicarea prezentelor Reguli.
    (2)    Dacă odată cu încredinţarea organizării arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte norme de procedură, Colegiul Curţii de Arbitraj, ţinând seama de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură arbitrală indicate de părţi, poate decide că pot fi aplicate şi regulile alese de părţi, iar acestea sunt acceptate de tribunalul arbitral. 
    (3)    În cazul în care părţile au optat pentru aplicarea de către Curtea de Arbitraj a întregului pachet de norme de procedură ale unei alte curţi de arbitraj, aplicarea acestora este posibilă numai dacă respectivele norme nu interzic explicit acest lucru. 
    (4)    În organizarea şi desfăşurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj în vigoare la momentul sesizării acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel.
    Art. 7.     Principiile procedurii arbitrale
    (1)    Tribunalul arbitral îşi exercită prerogativele şi îşi îndeplineşte misiunea în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1)–(3) din Constituţia României, republicată, şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil şi într-un timp rezonabil, precum şi dreptul la un tribunal independent şi imparţial.
    (2)    În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
    (3)    Niciun arbitru nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
    (4)    Părțile în virtutea principiului disponibilității stabilesc obiectul și limitele procesului arbitral. În virtutea acestui principiu, partea poate renunţa la judecarea cererii arbitrale sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretențiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea hotărârii. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
    (5)    Principiul bunei-credințe guvernează procesul arbitral. Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.
    (6)    Arbitrul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, arbitrul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
    (7)    Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.
    (8)    Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, neavând dreptul de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea încuviinţarea părţilor.
    (9)    Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă publicate parţial ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări ori culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părţilor ori date care ar putea prejudicia interesele lor. 
    (10)    Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor în scopuri ştiinţifice sau de documentare după rămânerea definitivă a hotărârilor arbitrale.
    (11)    Părţile au îndatorirea să-şi exercite drepturile procedurale prevăzute în prezentele Reguli şi în celelalte norme de procedură aplicabile cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele au obligaţia să coopereze cu tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea acestuia în termenul stabilit. 
    (12)    Procedura arbitrală nu este condiţionată de îndeplinirea de către părţi a unei proceduri prealabile de mediere sau conciliere. 
    (13)    În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza înţelegerii părţilor.
    CAPITOLUL II
    Convenţia arbitrală
    Art. 8.     Formele convenţiei arbitrale 
    (1)    Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.
    (2)    Existența convenţiei arbitrale poate rezulta și din înțelegerea scrisă a părţilor făcută în fața tribunalului arbitral
    (3)    Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului. 
    (4)    Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.
    (5)    Prin compromis, părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se obiectul litigiului.
    (6)    În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute.

    (7)    Modelele de clauză compromisorie şi de compromis recomandate de Curtea de Arbitraj sunt cuprinse în Anexa 1 şi respectiv Anexa 2 la prezentele Reguli. 
    (8)    Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj. Acceptarea pârâtului poate fi făcută în scris, în cuprinsul întâmpinării sau al unui document separat ori poate fi exprimată verbal, în ședință, la primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate și consemnată în încheierea de ședință
     Art. 9.     Încheierea convenţiei arbitrale de către stat şi autorităţile publice
    (1)    Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate în acest sens prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
    (2)    Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.
    Art. 10. Efectele convenţiei arbitrale
    Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, conferind competenţă tribunalului arbitral.
     
    CAPITOLUL III
     
    Constituirea tribunalului arbitral. Termenul, sediul şi locul arbitrajului 
    Art. 11. Constituirea tribunalului arbitral
    (1)    Tribunalul arbitral este format fie dintr-un arbitru unic, fie din trei arbitri dintre care unul este supraarbitru, conform convenţiei părţilor.
    (2)    Dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - ales de cei doi arbitri iar, în caz de neînțelegere între ei, de către președintele Curții de Arbitraj.
    (3)    Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru. În caz de neînţelegere între părți, arbitrul comun va fi desemnat de preşedintele Curţii de Arbitraj.
    (4)    Nici una dintre părţi nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părţi sau să aibă mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.
    Art. 12. Independenţa arbitrilor
    Arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.
    Art. 13. Numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor 
    Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale şi prezentelor Reguli.
    Art. 14. Numirea arbitrilor
    (1) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire a lor, constituirea tribunalului arbitral se face după cum urmează:
    a)    prin cererea de arbitrare sau printr-o cerere ulterioară, reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluţionat de un arbitru unic, arătând numele acestuia;
    b)    prin întâmpinare sau prin înştiinţare separată adresată Curţii de Arbitraj, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru arătând numele acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic precum şi la persoana acestuia.
    (2)    Se recomandă părţilor ca o dată cu numirea unui arbitru să numească şi un arbitru supleant. În caz de numire şi după semnarea Declaraţiei de acceptare, arbitrul supleant va înlocui pe arbitrul titular în caz de absenţă a acestuia. Pentru activitatea prestată în înlocuirea titularului, supleantul are dreptul la un onorariu proporţional cu gradul de implicare în soluţionarea dosarului.
    (3)    Proporția onorariului cuvenit fiecăruia va fi stabilită de cei doi arbitri, iar în caz de neînțelegere, de către președintele Curții de Arbitraj.
    (4)    La cererea părţii, arbitrul şi supleantul sunt desemnaţi de preşedintele Curţii de Arbitraj.
    Art. 15. Alegerea supraarbitrului
    În cazul tribunalului arbitral compus din trei arbitri, cei doi arbitri numiţi potrivit art.14 vor proceda la alegerea supraarbitrului, dintre arbitrii înscrişi pe listă, în termen de 5 zile de la data primirii înştiinţării pe care Secretariatul Curţii de Arbitraj le-a făcut-o în acest sens. 
    Art. 16. Declaraţia de acceptare
    (1)    În termen de 5 zile de la data când le-a fost comunicată propunerea de numire, arbitrii şi supraarbitrul vor completa şi semna Declaraţia de acceptare, independenţă, imparţialitate şi disponibilitate (denumită în continuare Declaraţia de acceptare). Declarația va putea fi completată și trimisă prin corespondență electronică. 
    (2)    Declaraţia de acceptare conţine următoarele elemente:                                                       
    a)    acordul sau refuzul arbitrului / supraarbitrului de a îndeplini misiunea de arbitru în respectiva cauză;
    b)    în caz de acceptare, declaraţia arbitrului / supraarbitrului că a luat cunoştinţă de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj şi înţelege să le respecte cu stricteţe;
    c)    declaraţia arbitrului / supraarbitrului că nu se află în niciuna din cauzele de incompatibilitate prevăzute de art. 20 din prezentele Reguli, de natură a pune la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. În cazul în care arbitrul consideră că poate să îşi îndeplinescă misiunea de arbitru în mod independent şi cu imparţialitate deşi asemenea cauze există, el va declara faptele şi împrejurările relevante; 
    d)    declaraţia arbitrului / supraarbitrului că este în măsură să dedice timpul necesar desfăşurării şi finalizării procedurii arbitrale în timpul afectat acesteia potrivit prezentelor Reguli.
    (3)     Dacă faptele sau împrejurările menţionate la lit. c) din alineatul precedent survin în cursul litigiului, arbitrul le va declara de îndată. 
    (4)    Declaraţia iniţială şi declaraţiile ulterioare, dacă este cazul, se depun la dosarul litigiului pentru ca părţile să poată lua cunoştinţă de conţinutul lor.
    (5)    Nesemnarea Declaraţiei de acceptare în temeiul prevăzut la alin. (1) este considerată refuz al îndeplinirii misiunii de arbitru.
    (6)    Declaraţia de acceptare se întocmeşte pe formular tip, care se comunică arbitrilor şi supraarbitrului propuşi, prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj. Formularul este cuprins în Anexa 3 la prezentele Reguli.
     
    Art. 17. Competenţele preşedintelui Curţii de Arbitraj privind numirea arbitrilor şi supraarbitrului
    (1)    Dacă reclamantul sau pârâtul nu răspunde în termen sau nu dă curs invitaţiei de numire a arbitrului ori există neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, preşedintele Curţii de Arbitraj, după expirarea termenelor prevăzute de art. 14 şi 15, va desemna arbitrul unic sau, după caz, arbitrul reclamantului și/sau al pârâtului ori supraarbitrul. Dispoziţiile art. 16 rămân aplicabile.
    (2)    Desemnarea se face în termen de 5 zile de la data când preşedintele Curţii de Arbitraj a luat cunoştinţă de împrejurările arătate la alin. (1), dintre arbitrii înscrişi pe Lista de arbitri a Curţii, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel în convenţia arbitrală.
    (3)    Dacă, totuşi, după desemnarea arbitrului în condiţiile alineatelor (1) şi (2), pârâtul îşi va numi arbitrul cel mai târziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea făcută în acele condiţii devine caducă.
    Art. 18. Recuzarea şi abţinerea arbitrilor şi supraarbitrului
    (1)    Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute în art. 20 din prezentele Reguli.
    (2)    O parte nu poate recuza arbitrul pe care ea l-a numit decât pentru cauze survenite sau despre care a luat cunoştinţă după numire.
    (3)    Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
    (4)    Aceasta persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului.
    (5)    Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare. Arbitrul recuzat poate formula declaraţie de abţinere, fără ca abţinerea sa să valoreze recunoaşterea cauzei de recuzare.
    (6)    Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul arbitral, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit de preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.
    (7)    În cazul în care cererea de recuzare priveşte pe arbitrul unic, ea se soluţionează de preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.
    (8)    Recuzarea tuturor arbitrilor unui tribunal arbitral se judecă de un tribunal arbitral desemnat de președintele Curții de Arbitraj.
    (9)    Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi numit în conformitate cu prezentele Reguli.
    (10)    Declaraţia de abţinere se întocmeşte în scris şi nu trebuie să fie motivată. Condiţia formei scrise este întrunită dacă declaraţia este consemnată în încheierea de şedinţă.
    (11)    Prevederile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi experţilor şi asistenţilor arbitrali. În acest caz, recuzarea se soluţionează de tribunalul arbitral.
    (12)    Prin încheierea de admitere a cererii de recuzare, se va decide și asupra menținerii sau nu a actelor întocmite de cel recuzat.
    Art. 19. Revocarea arbitrilor şi supraarbitrului
    (1) Săvârşirea vreuneia dintre faptele ce urmează atrage, în raport cu gravitatea faptei, revocarea arbitrului sau supraarbitrului dintr-un anumit litigiu:
    a)    după acceptare, abandonează în mod nejustificat însărcinarea de arbitru;
    b)    fără motiv justificat, nu participă în mod repetat la şedința de arbitrare sau săvârşeşte alte fapte de natură să întârzie nejustificat soluţionarea litigiului, ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de prezentele Reguli;
    c)    nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând în mod voit date de care a luat cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizaţia părţilor.
    (2)    Revocarea se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj la propunerea oricăruia dintre membrii Colegiului, cu ascultarea arbitrului a cărui revocare se cere/propune, cel care face propunerea neavând drept de vot.
    (3)    În cazul săvârşirii uneia dintre faptele de mai sus cu rea-credinţă sau prin gravă neglijenţă, arbitrii pot răspunde patrimonial în limita onorariului primit. 

    Art. 20. Incompatibilitatea arbitrilor 
    (1) Arbitrii sunt incompatibili de a soluţiona un litigiu determinat pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea lor:
    a)    se află în una din situaţiile de incompatibilitate pe care Codul de procedură civilă le prevede pentru judecători;
    b)    nu îndeplinesc condiţiile de calificare sau alte condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală; 

    c)    o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză; 

    d)     arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta; 
    e)       arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.

    (2)    Arbitrul care este şi avocat, înscris pe tabloul avocaţilor compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitral învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile aflate în acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj. 
    (3)    Arbitrul care se află în situaţie de incompatibilitate în legătură cu calitatea de arbitru, datorită unei împrejurări survenite ulterior înscrierii sale pe lista de arbitri, care îl pune în imposibilitate fizică sau morală de a-şi îndeplini misiunea pentru o perioadă mai lungă de timp, poate solicita să fie suspendat sau această măsură se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj. 
    Art. 21. Înlocuirea arbitrilor şi supraarbitrului
    (1)    În caz de imposibilitate a exercitării misiunii de arbitru, pentru orice cauză (recuzare, abţinere, revocare, suspendare, radiere, deces etc.) şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului de către partea care l-a numit, în termen de 10 zile de când ea a luat cunoştinţă de survenirea unei asemenea împrejurări. 
    (2)    Dacă partea nu numeşte un arbitru în acest termen, preşedintele Curţii de Arbitraj desemnează noul arbitru. 
    (3)    Dispoziţiile de faţă se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte supraarbitrul.
    Art. 22. Data constituirii tribunalului arbitral
    (1)    Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data acceptării însărcinării de către supraarbitru ori, după caz, a acceptării de către arbitrul unic.
    (2)    Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este învestit cu judecarea cererii de arbitrare şi a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepţia cererilor care, prin dispoziţii imperative ale legii, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
    Art. 23. Termenul arbitrajului
    (1)    Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult şase luni de la data constituirii sale.
    (2)    Cursul termenului se suspendă pe durata desfăşurării următoarelor evenimente: judecarea cererii de recuzare; soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; judecarea unei cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti competente; înlocuirea arbitrilor sau supraarbitrului potrivit art. 21; suspendarea litigiului în baza unei dispoziţii legale; efectuarea unei expertize dispuse de tribunalul arbitral.
    Art. 24. Prelungirea termenului
    (1)    Părţile pot consimţi, oricând în cursul litigiului, la prelungirea termenului arbitrajului, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată în încheierea de şedinţă.
    (2)    Tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere, în cazul în care se constată că una dintre părți obstrucționează desfășurarea procedurii arbitrale ori pentru ale motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului.
    (3)    Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni.
    (4)    Termenul se prelungeşte de drept cu trei luni în cazul încetării personalităţii juridice sau al decesului uneia dintre părţi.
    Art. 25. Caducitatea arbitrajului
                 (1)  La primul termen de judecata la care au fost legal citate, partile sunt obligate sa declare in scris, sub sanctiunea decaderii, daca inteleg sa invoce caducitatea arbitrajului.
                 (2) Cand cel putin una dintre  parti a formulat declaratia prevazuta la alin.1, tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevazut la art. 23 alin.1, va pronunta o hotarare prin care va constata ca arbitrajul a devenit caduc, cu exceptia situatiei in care partile declara  in mod expres ca renunta la caducitate, caz in care va continua judecata.
                (3)  Probele administrate in cadrul procedurii devenite caduca vor putea fi utilizate, daca este cazul, intr-un nou arbitraj, in masura in care se socoteste ca nu este necesara refacerea lor.
                (4) Nu constituie cauză de caducitate şi partea nu poate invoca depăşirea termenului de soluţionare a litigiului, chiar dacă această excepţie a fost invocată în termenul prevăzut în alin.(1), dacă prin propria sa atitudine a zădărnicit celeritatea soluţionării litigiului. Această constatare o face tribunalul arbitral şi se consemnează în încheiere.
    Art. 26. Sediul şi locul arbitrajului
    (1)    Sediul arbitrajului este în România, municipiul Timişoara, Bv. Eroilor de la Tisa nr.22, judeţul Timiş.
    (2)    Locul arbitrajului este la sediul Curţii de Arbitraj.
    (3)    Dacă părţile solicită motivat tribunalului arbitral ca şedinţele de arbitrare să se desfăşoare într-un alt loc, tribunalul arbitral poate încuviinţa solicitarea părţilor. Cheltuielile ocazionate de desfăşurarea şedinţelor arbitrale în locul solicitat de părţi se suportă de acestea.
     
    CAPITOLUL IV
    Procedura preliminară. Comunicarea actelor de procedură. Măsurile asigurătorii şi provizorii. Cheltuielile arbitrale
    SECȚIUNEA 1
    Procedura preliminară
    Art. 27. Cererea de arbitrare. Elemente
      (1) Cererea prin care reclamantul sesizează Curtea de Arbitraj cu soluţionarea unui litigiu, denumită în continuare cerere de arbitrare, trebuie să cuprindă următoarele elemente:
    a)    numele şi prenumele, domiciliul şi, după caz, domiciliul ales al persoanei fizice ori pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea se vor menţiona şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, ale reclamantului şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant, precum şi adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax ori alte asemenea. Dacă reclamantul locuieşte/îşi are sediul în străinătate, va arăta şi reşedinţa aleasă în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral;
    b)    numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dovada calităţii de reprezentant se va alătura cererii, inclusiv înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant legal sau, după caz, extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea reprezentantului persoanei juridice de drept privat;
    c)    obiectul şi valoarea cererii, precum şi modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori;

    d)    motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Indicarea probelor solicitate se face cu arătarea, după caz, a înscrisurilor şi a relevanţei lor, a numelui şi domiciliului martorilor şi a faptelor ce tind a fi probate, a obiectivelor expertizei şi a expertului consilier propus, a întrebărilor pentru interogatoriu, în cazul persoanelor juridice;
    e)    menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată sau copie de pe compromis;

    f)    numele arbitrului propus;

    g)    semnătura părţii şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dacă cererea este introdusă prin avocat, ea va fi semnată de acesta, aplicând ştampila.

    (2)    Înscrisurile se depun în copie certificată de parte, dar tribunalul arbitral poate solicita oricând originalul.
    (3)    Dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, secretariatul Curţii de Arbitraj din oficiu solicită părţii să prezinte o traducere în limba română sau, în arbitrajul internaţional, într-o limbă de circulaţie internaţională. Părţile pot solicita în scris ca traducerea să fie efectuată prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj, cu suportarea costurilor respective.
    (4)    Cererea de arbitrare şi anexele sale se depun pe suport de hârtie, în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, plus unul pentru dosarul cauzei şi unul pentru fiecare arbitru. De asemenea, comunicarea se poate face şi în format electronic.
    Art. 28. Înregistrarea cererii
    (1)    Cererea de arbitrare, însoţită de dovada achitării taxei de înregistrare prevăzute în Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, este înregistrată la Secretariatul Curţii de Arbitraj şi va fi repartizată pentru efectuarea procedurii preliminare unui asistent arbitral, în condiţiile prevăzute în Regulamentul Secretariatului Curţii de Arbitraj.
    (2)    Cererea de arbitrare se înregistrează şi în cazul în care taxa de înregistrare nu este plătită, dar în acest caz Secretariatul Curţii de Arbitraj va acorda reclamantului un termen de 5 zile pentru achitarea taxei. Termenul începe să curgă de la data prezentării cererii, dacă este depusă personal, sau de la data când reclamantul primeşte comunicarea Secretariatului Curţii de Arbitraj în acest sens, dacă cererea a fost trimisă prin poştă. Dacă nu se face dovada plăţii, cererea de arbitrare rămâne în nelucrare.
    (3)    Data introducerii cererii de arbitrare se consideră ziua înregistrării acesteia la Secretariatul Curţii de Arbitraj, iar, în cazul expedierii ei cu scrisoare recomandată prin poştă, data prevăzută în ştampila oficiului poştal de expediere. Plicul se ataşează cererii.
    Art. 29. Informaţii comunicate reclamantului 
    (1)    În cazul în care cererea de arbitrare nu cuprinde toate menţiunile şi cerinţele prevăzute la art. 27, Secretariatul Curţii de Arbitraj va înştiinţa, de îndată, pe reclamant să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăşi 10 zile de la data primirii înştiinţării.
    (2)    Dacă reclamantul nu a arătat în cererea de arbitrare numele arbitrului, el îl va numi în termenul prevăzut la alin. (1). În caz de neconformare, devin aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 17 alin. (2) şi (3).
    (3)    Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a fost plătită conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, va comunica reclamantului cuantumul şi modalitatea de plată a taxelor arbitrale.
    Art. 30. Informaţii comunicate pârâtului
    În cazul în care cererea de arbitrare nu a fost comunicată pârâtului de către reclamant, Secretariatul Curţii de Arbitraj comunică pârâtului o copie de pe această cerere, împreună cu actele însoţitoare. Se comunică pârâtului şi cuantumul şi modalitatea de plată a taxelor arbitrale, precum şi prezentele Reguli şi Lista de arbitri, dacă acestea nu sunt publicate pe site-ul Curţii de Arbitraj. Dacă, prin cererea de arbitrare, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și a depus întrebările aferente acestuia, odată cu cererea de arbitrare și cu celelalte acte depuse la dosar de către reclamant se comunică pârâtului și interogatoriul, cu mențiunea de a răspunde la acesta cel mai târziu până la primul termen de arbitrare la care părțile sunt legal citate.
    Art. 31. Întâmpinarea pârâtului
    (1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va formula întâmpinare, care trebuie să cuprindă:
    -    numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic precum şi la persoana acestuia;
    -    excepţiile referitoare la cererea reclamantului;
    -    răspunsul în fapt şi în drept la cererea reclamantului;
    -    probele propuse în apărare, pentru fiecare capăt din cererea reclamantului;
    -    celelalte menţiuni şi cerinţe prevăzute de art. 27 pentru cererea de arbitrare, în mod corespunzător.
    (2)    În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea împreună cu actele însoţitoare şi, de asemenea, o va depune la Curtea de Arbitraj, ataşând dovada de comunicare.
    (3)    La cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării se face de către Secretariatul Curţii de Arbitraj.

    (4)    Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va comunica şi, respectiv, depune câte o singură întâmpinare.
    (5)    Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.
    (6)    Dispoziţiile art. 27 alin. 4 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (7)    Nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării nu înseamnă recunoaşterea pretenţiilor reclamantului.  Nedepunerea întâmpinării atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
    (8)    Dacă prin nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării litigiul se amână, tribunalul arbitral va putea obliga pe pârât la plata cheltuielilor cauzate prin amânare.
    Art. 32. Cererea reconvenţională
    (1)    Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, acesta poate formula cerere reconvenţională.
    (2)    Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. Cu toate acestea, după primul termen de arbitrare la care părțile au fost legal citate tribunalul arbitral va putea încuviința primirea unei cereri reconvenționale pentru motive ce țin de buna administrare a raporturilor litigioase dintre părți, întotdeauna cu respectarea drepturilor procedurale ale reclamantului.
    (3)    Ea se soluţionează odată cu cererea principală. Când însă numai cererea principală este în stare de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat. Tribunalul arbitral dispune disjungerea acesteia prin încheiere.
    (4)    Pretenţiile din cererea reconvenţională se supun plăţii taxelor şi cheltuielilor calculate conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale. Dispoziţiile art. 29 alin. (3) și art. 30 se aplică în mod corespunzător.
    Art. 33. Participarea terţilor
    Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61-77 Cod procedură civilă numai cu acordul lor și al tuturor părților. Cu toate acestea interventia accesorie este adminisibila si fara indeplinirea acestei conditii.
    Art. 34. Achitarea taxei arbitrale
    (1)    În termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării din partea Secretariatului Curţii de Arbitraj, reclamantul și pârâtul-reconventional sunt obligați să achite taxa arbitrală, în cuantumul stabilit prin Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale.
    (2)    La cererea reclamantului şi în funcţie de circumstanţele cauzei, termenul prevăzut la alin.(1) poate fi prelungit prin rezoluţie motivată de către preşedintele Curţii de Arbitraj.
    (3)    Dacă dovada plăţii taxei arbitrale nu se face în condiţiile comunicate de Secretariatul Curţii de Arbitraj, cererea de arbitrare/cererea reconvențională rămâne în nelucrare. 
    (4)    Dacă, în cursul procesului, în urma precizării/modificării cererii de arbitrare ori a cererii reconvenționale, reclamantului sau pârâtului-reclamant reconvențional i se pune în vedere să achite o diferență de taxă arbitrală, iar acesta nu face dovada plății diferenței de taxă în condițiile stabilite în acest sens de către Tribunalul arbitral, cererea de arbitrare/cererea reconvențională va fi anulată
    Art. 35. Fixarea primului termen de arbitrare şi comunicarea dosarului către Tribunalul arbitral 
    (1)    În termen de cel mult 5 zile de la primirea întâmpinării sau, după caz, de la expirarea termenului prescris de art. 31 alin.(2), preşedintele Curţii de Arbitraj fixează primul termen de arbitrare, pentru când părţile vor fi citate. Acest termen nu poate fi mai mic de 21 de zile de la data expedierii citaţiilor către părţi. 
    (2)    După constituirea tribunalului arbitral, Secretariatul Curţii de Arbitraj transmite dosarul de îndată tribunalului arbitral, făcând menţiune scrisă despre acest fapt, cu precizarea datei transmiterii.
     SECȚIUNEA a 2-a
    Comunicarea actelor de procedură
    Art. 36. Modalităţile de comunicare
    (1)    Comunicarea, prin Secretariatul Curţii de Arbitraj, a cererii de arbitrare, întâmpinării, cererii reconvenţionale, citaţiilor şi hotărârilor arbitrale se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta rapidă, asigurându-se, în orice situație, dovada comunicării.
    (2)    Celelalte înscrisuri, precum şi informaţiile şi diversele înştiinţări pot fi făcute şi prin scrisoare recomandată cu recipisă poştală de predare, prin poştă rapidă, poştă electronică, telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face menţiune în dosar, precizând data şi ora convorbirii.
    (3)    Înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmânate şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica, deşi există dovada avizării sale.
    (4)    Orice înscris poate fi înmânat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent al Secretariatului Curţii de Arbitraj, cu precizarea datei înmânării.
    (5)    Dovezile de comunicare se depun la dosarul cauzei.
    (6)    Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul/sediul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, tribunalul arbitral va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate, aceasta efectuându-se cu minim cinci zile înaintea termenului de judecată.
    Art. 37. Adresa de comunicare
    (1)    Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare, întâmpinare, cererea reconvenţională ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi, după caz. Orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi, precum şi Secretariatului Curţii de Arbitraj sau tribunalului arbitral în şedinţă.
    (2)    Reclamantului sau pârâtului care are domiciliul/sediul în străinătate şi care a fost citat pentru primul termen în condiţiile prevăzute de prezentele Reguli, dar nu şi-a respectat obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde ar urma să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral, i se vor trimite comunicările ulterioare prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poştă a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
    (3)    Părţile cu domiciliul/sediul în străinătate vor primi actele de procedură în formulare bilingve, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională, pe cheltuiala părţilor.

    SECȚIUNEA a 3-a
    Măsurile asigurătorii şi provizorii 
    Art. 38. Luarea măsurilor de către instanţa de judecată
    (1)    Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt, după procedura specială prevăzută în art. 585 C.proc.civ.
    (2)    La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare şi convenţia arbitrală.
    (3)    Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.
    Art. 39. Luarea măsurilor de către tribunalul arbitral
    (1)    În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate de tribunalul arbitral, prin încheiere, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă.
    (2)    În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se solicită instanţei judecătoreşti competente, în conformitate cu dispoziţiile privind executarea silită din Codul de procedură civilă.

    SECȚIUNEA a 4-a  REPREZENTAREA
     
    Art. 40. Reprezentarea în fața Curții de Arbitraj
    Părțile vor fi reprezentate de către un avocat sau consilier juridic în fața Curții de Arbitraj. Această reprezentare convențională poate dubla reprezentarea legală a părții. 
    Art. 41. Împuternicirea
    Împuternicirea dată unui avocat sau consilier juridic pentru reprezentare în fața Curții de Arbitraj se presupune dată pentru toate actele de procedură ce urmează a fi îndeplinite în procedura arbitrală cu excepția actelor procesuale de dispoziție.

    SECȚIUNEA a 5-a
    Cheltuielile arbitrale
    Art. 42. Alcătuirea cheltuielilor arbitrale 
    (1)    Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa de administrare dosar, taxa arbitrală,  cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a actelor şi a dezbaterilor, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi consilierilor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli necesitate de arbitrarea litigiului.
    (2)    Taxa de administrare dosar şi taxa arbitrală remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, cat si ale arbitrilor. Taxa de administrare nu se restituie în nicio împrejurare. 
    (3)    Cheltuielile arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale.
    (4)    Dacă taxa arbitrală şi celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor Norme, nu se va da curs procedurii arbitrale sau cererii respective.
    Art. 43. Suportarea cheltuielilor de arbitrare
    (1)    Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.
    (2)    În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a căzut în pretenţii, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate. Dacă cererea de arbitrare este admisă în parte, cheltuiala reprezentând taxa arbitrală va fi acordată prin raportare la pretenţiile admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sunt justificate, în funcţie de împrejurările cauzei.
    (3)    Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat celeilalte părţi cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.
     
    CAPITOLUL V
    Procedura arbitrală
    SECȚIUNEA 1
    Înfăţişări şi dezbateri
    Art. 44. Primul termen de judecată 
    (1)    Termenul acordat legal în conditiile prezentelor reguli se considera primul termen la care părţile sunt legal citate
    (2)    La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate , părţile au obligaţia să informeze tribunalului arbitral:
    a) dacă au nelămuriri în legătură cu organizarea arbitrajului;
    b) dacă au obiecţii în legătură cu constituirea şi competenţa tribunalului arbitral;
    c) dacă doresc să se împace;
    d) dacă solicită să se judece în echitate;
    e) dacă mai au de depus cereri, memorii sau alte înscrisuri.
    Art. 45. Verificarea competenţei tribunalului arbitral
    La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, Tribunalul arbitral îşi verifică propria competenţă de a soluţiona litigiul şi hotărăşte în această privinţă prin încheiere, care poate fi atacată numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva sentinţei arbitrale.
    Art. 46. Deschiderea şedinţei de arbitrare
    (1)    Ședinţa este deschisă de supraarbitru, care dă cuvântul asistentului arbitral pentru a prezenta referatul litigiului.
    (2)    Referatul litigiului constă în anunţarea litigiului aflat pe rolul tribunalului arbitral; prezentarea membrilor tribunalului arbitral; efectuarea apelului nominal al părţilor; constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii procedurii de citare; prezentarea stadiului de arbitrare a litigiului în raport cu încheierea precedentă, după caz.
    Art. 47. Atribuţiile supraarbitrului în cadrul şedinţei de arbitrare
    (1)    Supraarbitrul conduce şedinţa de arbitrare. 
    (2)    Pe parcursul desfăşurării şedinţei, arbitrii şi părţile pot lua cuvântul şi pot adresa întrebări prin intermediul supraarbitrului sau direct cu încuviinţarea acestuia.
    (3)    Supraarbitrul, după consultarea arbitrilor, poate dispune suspendarea şedinţei de arbitrare, anunţând momentul reluării acesteia. O atare situaţie se va consemna în încheiere, arătându-se motivele care au stat la baza suspendării şedinţei.
    Art. 48. Persoanele care participă la şedinţa de arbitrare
    (1)    Ședinţa de arbitrare nu este publică. 
    (2)    Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de avocaţi, consilieri, interpreţi sau de alte persoane.
    (3)    Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral, la şedinţele de dezbatere a litigiului pot participa şi alte persoane.
    Art. 49. Neprezentarea părţii la şedinţa de arbitrare. Amânarea cauzei. Termenul în cunoştinţă
    (1)    Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va solicita, prin cerere primită de tribunalul arbitral cel mai târziu în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi timp şi cealaltă parte. Amânarea se poate acorda o singură dată. 
    (2)    Amânarea se poate dispune la începutul şedinţei arbitrale şi de către un singur membru al tribunalului arbitral.
    (3)    Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cuprinsul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana înărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.
    (4)    Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat de tribunalul arbitral decât pentru motive temeinice. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen.
    (5)    Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.
    Art. 50. Calendarul procedural provizoriu
    În litigiile complexe, tribunalul arbitral poate proceda, cu acordul părţilor, prin încheiere, la stabilirea unui calendar al procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral poate modifica oricând acest calendar, dacă evoluţia procedurii arbitrale o impune.
    Art. 51. Înregistrarea dezbaterilor
    Înregistrarea dezbaterilor poate avea loc numai cu acordul părţilor. 
    Art. 52. Etape procedurale administrate în formă scrisă
    Tribunalul arbitral poate încuviinţa ca anumite etape ale procedurii, cu excepţia audierii martorilor şi experţilor, precum şi a formulării concluziilor asupra fondului, să se realizeze prin corespondenţă în formă letrică sau electronică.
    Art. 53. Soluţionarea litigiului în lipsa uneia dintre părţi
    Oricare dintre părţi poate cere, în scris, ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa.
    Art. 54. Soluţionarea litigiului în lipsa ambelor părţi
    (1)    Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. 
    (2)    Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne soluţionarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că este necesară prezenţa lor la dezbateri ori administrarea unor probe.

    SECȚIUNEA a 2-a
    Excepţiile. Probele
    Art. 55. Invocarea excepţiilor
    (1)    Excepţiile privind existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor, precum şi orice altă excepţie trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
    (2)    Excepţiile de ordine publică pot fi invocate oricând în cursul litigiului arbitral.
    (3)    Excepţia de necompetenţă a tribunalului arbitral poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de judecată.
    Art. 56. Excepţia de neconstituţionalitate
    (1)    Excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată de către oricare dintre părţi sau din oficiu de către tribunalul arbitral, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    (2)    Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de tribunalul arbitral, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia tribunalului arbitral asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.
    (3)    Dacă excepţia este inadmisibilă, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
    Art. 57. Probele
    (1)    Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.
    (2)    Orice cereri şi memorii ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
    (3)    Tribunalul arbitral poate admite, în condiţiile legii, administrarea de probe la cererea unei părţi, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare. Probele care nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului afară de cazurile în care:
    a)    necesitatea probei rezultă din modificarea cererii
    b)    nevoia administrării probei reise din cercetarea litigiului și partea nu o putea prevedea;
    c)    partea învederează instanței arbitrale că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
    d)    există acordul expres al tuturor părților;
    e) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului.
    (4)    Cu toate acestea, în vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor, oricând în cursul procedurii arbitrale, explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi la situaţia de fapt şi poate dispune administrarea oricărei probe prevăzute de lege.
    (5)    Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral.
    (6)    Ascultarea martorilor şi experţilor se face fără prestare de jurământ.
    (7)    Părţile pot conveni asupra probelor şi administrării lor.
    (8)    Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti competente. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate dispune reducerea onorariului expertului care a întârziat în mod grav şi nejustificat în depunerea raportului de expertiză sau a săvârşit alte fapte evidente de tergiversare a efectuării acestei probe. 
    (9)    Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.
    Art. 58. Neregularităţile de procedură
    (1)    Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la primul termen de arbitrare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
    (2)    Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul sau fapt.
     
    SECȚIUNEA a 3-a
    Încheierea de şedinţă
    Art. 59. Conţinutul încheierii de şedinţă
    (1)    Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.
    (2)    Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.
    (3)    Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. a şi b următoarele menţiuni:
    a) modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare;
    b) o scurta descriere a desfăşurării şedinţei;
    c) cererile şi susţinerile părţilor;
    d) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;
    e) dispozitivul;
    f) semnăturile arbitrilor cu observarea prevederilor art. 65 alin. 2, precum şi semnătura asistentului arbitral.
    Art. 60. Drepturile părţilor privind încheierea de şedinţă
    (1)    Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor, ca şi de actele dosarului.
    (2)    La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta erorile materiale sau omisiunile din cuprinsul încheierii de şedinţă, printr-o altă încheiere, în condiţiile art. 68.
    (3)    Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă, prin grija asistentului arbitral. Cererea se face în şedinţă sau separat, caz în care aceasta se depune la Registratura Curţii de Arbitraj.
     
    SECȚIUNEA a 4-a
    Hotărârea arbitrală
    Art. 61. Denumirea hotărârilor arbitrale
    Hotărârile arbitrale prin care se rezolvă fondul cauzei sunt denumite “sentinţe”, iar celelalte hotărâri, date în cursul procedurii, sunt denumite “încheieri”.
    Art. 62. Sentinţa arbitrală
    (1)    Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea sentinţei arbitrale.
    (2)    Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va da o sentinţă parţială în măsura recunoaşterii.
    (3)    Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins, mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere a Preşedintelui Curţii de Arbitraj, pe baza unui referat întocmit de asistentul arbitral şef.
    (4)     Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins după constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se finalizeaza prin sentinta.                                                                                                             
              Art. 63. Soluţionarea litigiului
    (1)    Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama când este cazul de uzanţe şi de principiile generale ale dreptului.
    (2)    În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza pricipiilor generale ale dreptulului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.
    (3)    Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.
    Art. 64. Închiderea dezbaterilor
    (1)    De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile trecând la deliberare şi luarea hotărârii în şedinţă secretă, cu participarea tuturor membrilor săi. 
    (2)    Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 zile, cu condiția încadrării în termenul pentru soluționarea litigiului.
    Art. 65. Luarea hotărârii
    (1)    Când tribunalul arbitral este compus din trei arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întruneşte unanimitatea, cu majoritate de voturi. 
    (2)    Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Regula se aplică şi în cazul unei opinii concurente. 
    (3)    Opinia separată sau opinia concurentă se ataşează sentinţei pronunţate de majoritatea arbitrilor.
    Art. 66. Repunerea cauzei pe rol
    Dacă în cadrul deliberării şi mai înainte de pronunţarea sentinţei, tribunalul arbitral consideră că sunt necesare noi lămuriri/administrarea unor probe suplimentare, va pronunţa o încheiere prin care litigiul va fi repus pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului stabilit pentru respectivul litigiu.
    Art. 67. Dispozitivul sentinței arbitrale
    (1)    Îndată după deliberare și stabilirea soluției, se întocmește o minută, care va cuprinde pe scurt conținutul dispozitivului hotărârii și în care se va arăta, când este cazul, opinia minoritară.  Minuta se semnează de toți membrii tribunalului arbitral și de asistentul arbitral.
    (2)    Minuta se redactează de către arbitrul unic, de către supraarbitru sau, după caz, de către un membru al tribunalului arbitral, se ataşează dosarului şi se trece în Condica de şedinţe arbitrale.
    Art. 68. Conţinutul sentinţei arbitrale
    (1) Sentinţa arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:
    a)    Componența nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul şi data pronunţării sentinţei;

    b)    numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul, precum şi numele reprezentanţilor părţilor şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
    c)    menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;
    d)    obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;
    e)    motivele de fapt şi de drept ale sentinţei, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia;

    f)    dispozitivul;
    g)    semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 65 alin. 2, precum şi semnătura asistentului arbitral.

    (2)    Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face menţiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnătură, a supraarbitrului, iar în cazul împiedicării supraarbitrului, sub semnătura preşedintelui Curţii de Arbitraj.
    (3)    În cazul în care este în imposibilitate să semneze asistentul arbitral, hotărârea va fi semnată de asistentul arbitral şef sau de înlocuitorul acestuia, făcându-se menţiune despre cauza care l-a împiedicat pe asistentul arbitral să semneze hotărârea.
    (4)    În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial. După verificarea de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil în cauză.

    Art. 69. Îndreptarea erorilor materiale
    (1)    Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din sentinţele arbitrale ori din încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. 
    (2)    Cererea părţii interesate se formulează în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei, iar în cazul încheierilor, cel mai târziu la termenul următor.
    (3)    Tribunalul arbitral se pronunţă asupra cererii prin încheiere. Părţile vor fi citate numai dacă tribunalul arbitral socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.
    (4)    Încheierea se va ataşa la sentinţă, atât în dosarul litigiului, cât şi în dosarul de hotărâri al Curţii de Arbitraj. Dacă îndreptarea s-a făcut din oficiu se va comunica părţilor.
    Art. 70. Lămurirea dispozitivului 
    (1)    În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei arbitrale ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere tribunalului arbitral care a pronunţat sentinţa să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei.
    (2)    Tribunalul arbitral va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere, cu citarea părţilor. 
    (3)    Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.
    Art. 71. Completarea hotărârilor
    (1)    Dacă prin sentinţa dată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părţi poate cere completarea sentinţei în termen de 15 zile de la data primirii ei. 
    (2)    Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin sentinţă separata. Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.
    (3)    Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
    Art. 72. Dispoziţii comune privind hotărârile pronunţate potrivit art. 69, 70 şi 71
    (1)    Încheierile pronunţate în temeiul art. 69 şi 70, ca şi sentinţa arbitrală pronunţată potrivit art. 71 pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare promovată împotriva sentinţei arbitrale date pe fondul cauzei.
    (2)    Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
    Art. 73. Comunicarea sentinţei 
    (1)    Sentinţa arbitrală va fi redactată și semnată în cel mult o lună de la data pronunțării ei. Pentru motive întemeiate, la solicitarea redactorului sentinţei, președintele Curții de Arbitraj poate prelungi acest termen cu cel mult 30 de zile.
    (2)    Asistentul arbitral al litigiului are obligația de a comunica părților sentința arbitrală în termen de 3 zile de la data semnării ei de către arbitri.
    Art. 74. Caracterele sentinţei arbitrale 
    (1)    Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bună voie de partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în sentință.
    (2)    Sentinţa arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.
    (3)    Sentinţa arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
    Art. 75. Desfiinţarea sentinţei arbitrale
    Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru motivele prevăzute de art. 608 Cod procedură civilă.
     
    CAPITOLUL VI
    Dispoziţii speciale privind arbitrajul internaţional
    Art. 76. Regulile aplicabile
    (1)    În litigiile internaţionale se aplică, pe lângă Regulile de faţă, prevederile art. 1110-1133 C. proc. civ. şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte. 
    (2)    Părţile sunt libere să opteze, fie pentru prezentele Reguli, fie pentru alte reguli de procedură arbitrală. Prevederile art. 6 sunt aplicabile. 
    Art. 77. Determinarea legii aplicabile
    (1)    Părţile sunt libere să determine, prin înţelegerea lor, legea aplicabilă fondului litigiului.
    (2)    În lipsa unei atare determinări, se aplică legea stabilită de tribunalul arbitral pe baza normelor conflictuale pe care le consideră incidente în cauză.
    Art. 78. Locul arbitrajului
    (1)    Prin convenţia arbitrală, părţile pot stabili ca locul arbitrajului să fie în România sau în altă ţară. 
    (2)    Pe parcursul desfăşurării procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate, cu acordul părţilor, să desfăşoare şedinţele de arbitrare în alt loc decât la sediul Curţii de Arbitraj.
    (3)    Tribunalul arbitral poate delibera în orice loc consideră potrivit. 
    (4)    Dispoziţiile art. 26 alin. (1) rămân aplicabile.
    Art. 79. Durata termenelor
    Durata termenelor prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. b, art. 23 alin. (1), art. 24 alin.
    (3), art. 31 alin. (2) şi art. 69-71 se dublează. 
    Art. 80. Limba arbitrajului 
    (1)    Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba română, în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.
    (2)    Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui interpret.
    (3)    Părţile pot să participe la dezbateri cu interpretul lor.
    Art. 81. Probele 
    Tribunalul arbitral, cu acordul părţilor, poate aplica Regulile privind administrarea probelor în arbitrajul internaţional (Rules on the Taking of Evidence in International Arbitration) adoptate de International Bar Association.
     
    CAPITOLUL VII
    Dispoziţii speciale privind arbitrajul ad hoc
    Art. 82. Asistenţa acordată de Curtea de Arbitraj
    (1)    În cazul unui arbitraj ad hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat, Curtea de Arbitraj le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părţi, formulată în scris, şi cu plata taxei de înregistrare şi a taxei administrative potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale.
    (2)    Asistența Curţii de Arbitraj în arbitrajul ad hoc constă în următoarele activităţi sau numai în unele dintre ele, potrivit înţelegerii cu părţile:
    a)    numirea, în conformitate cu convenţia arbitrală şi cu prezentele Reguli, a arbitrilor şi a supraarbitrului şi, în general, îndeplinirea sau, după caz, verificarea îndeplinirii formalităţilor de constituire a tribunalului arbitral, precum şi evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numiţi;
    b)    punerea la dispoziţia părţilor a prezentelor Reguli, precum şi a unei liste de arbitri, ambele având caracter facultativ pentru părţi;

    c)    furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informaţii sau documentaţii referitoare la soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale într-o anumită problemă de drept;

    d)    asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale Curţii de Arbitraj, constând în operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, citarea părţilor şi comunicarea actelor, emiterea diverselor înştiinţări către părţi şi arbitri, consemnarea dezbaterilor în încheieri de şedinţă, îndosarierea actelor, întocmirea şi păstrarea registrelor, precum şi orice alte asemenea lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului;
    e)    asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea arbitrajului;
    f)    urmărirea şi facilitarea arbitrajului astfel încât acesta să se desfăşoare în
    bune condiţii şi să se finalizeze în termenul stabilit;
    g)    examinarea, la cererea tribunalului arbitral şi a părţilor, a proiectului de hotărâre arbitrală sub aspectul formei şi/sau al unor probleme de drept, fără însă a se impieta asupra libertăţii de decizie a arbitrilor.
    Art. 83. Competenţa Preşedintelui Curţii de Arbitraj 
    În cazul în care părţile au optat pentru Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional (UNCITRAL), sub asistenţa Curţii de Arbitraj, autoritatea de nominare a arbitrilor este Preşedintele Curţii de Arbitraj, dacă părţile nu au stabilit altfel. 
     
    CAPITOLUL VIII

    Scoaterea de pe rol a litigiului. Perimarea
    Art. 84. Scoaterea cauzei de pe rol
    (1)    În cazul în care desfăşurarea normală a litigiului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentele Reguli, i se va comunica o înştiinţare scrisă, prin care i se indică obligaţiile ce îi revin, termenul pentru aducerea lor la îndeplinire, precum şi consecinţele neconformării.
    (2)    Termenul menţionat la alineatul precedent este de 10 zile dacă tribunalul arbitral nu a fost constituit, sau este cel stabilit de tribunalul arbitral constituit. 
    (3)    Dacă reclamantul nu răspunde sau nu se conformează obligaţiilor ce îi revin în termenul stabilit, litigiul se scoate de pe rol prin rezoluţia Preşedintelui Curţii de Arbitraj, iar acţiunea arbitrală rămâne în nelucrare, fără a se restitui taxele plătite.
    Art. 85. Perimarea cererii de arbitrare
    (1)    Cererea de arbitrare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.
    (2)    Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. În ambele cazuri, preşedintele Curţii de Arbitraj fixează termen şi dispune citarea de urgenţă a părţilor, precum şi întocmirea de către Secretariat a unui referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.
    (3)    Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic în persoana preşedintelui Curţii de Arbitraj sau a arbitrului pe care îl va desemna.
    (4)    În cazul în care tribunalul arbitral a fost constituit şi litigiul se află în curs de soluţionare, perimarea se pronunţă de tribunalul arbitral în componenţa stabilită.
    (5)    Dacă procedura de citare a uneia dintre părţi nu a fost îndeplinită din cauză că adresa acesteia nu este cunoscută ori s-a mutat fără a se cunoaşte noua adresă sau refuză primirea ori se constată lipsa oricărei persoane la domiciliul sau sediul indicat în actele dosarului, această parte va fi citată în procedura de perimare prin afişare la uşa Curţii de Arbitraj.

    CAPITOLUL IX

    Dispoziţii finale şi tranzitorii
    Art. 86. Dreptul comun aplicabil
    Prezentele Reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun din Codul de procedură civilă, în măsură în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul şi cu natura litigiilor.
    Art. 87. Intrarea în vigoare şi abrogarea dispoziţiilor contrare
    (1)    Prezentele Reguli intră în vigoare la data de 28.10.2014, data aprobării lor de către Colegiul Curţii de Arbitraj şi se vor publica pe site-ul Curţii de Arbitraj, în Codexul Arbitral şi / sau ca publicaţie separată.
    Art. 88. Dispoziţii tranzitorii
    Litigiile în curs la data intrării în vigoare a prezentelor Reguli se vor soluţiona potrivit regulilor în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în afară de cazul în care părţile optează pentru aplicarea prezentelor Reguli.
    Art. 89. Anexele
     Anexele nr. 1 - 2 fac parte integrantă din prezentele Reguli. 


    ANEXA 1 

     
    Clauza compromisorie  recomandată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş  pentru a fi inclusă în contractele comerciale
     
    „Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj  de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. Hotărârea arbitrală este definitivă, obligatorie şi executorie.”
    Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
    1.    „Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau în lipsa acestui acord, de Preşedintele Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş ”.
    (În cazul când nu se includ aceste menţiuni, tribunalul arbitral va fi compus, conform Regulilor de procedură arbitrală din 3 membri: câte unul numit de fiecare dintre părţi şi un supraarbitru ales de cei doi arbitri).
    2.    „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii române” sau „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în echitate”.

                          
    Nota : In mod obligatoriu, in cuprinsul contractului, partile vor face  mentiune cu privire la acceptarea in mod expres a clauzelor neuzuale (fiind inclusă aici și clauza compromisorie) – conform art. 1203 Cod civil!


    ANEXA 2

    Formular de compromis recomandat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş
     
    Subsemnaţii:
    1.    .................. (nume/denumire; numele reprezentanţilor legali sau convenţionali; domiciliu/sediu; număr de înmatriculare la Registrul Comerţului; număr de telefon, telex, fax, adresa poştei electronice şi alte elemente de identificare, după caz), denumită în continuare partea 1, şi
    2.    (aceleaşi date), denumită în continuare partea 2,  constatăm că între noi a intervenit un litigiu izvorât din Contractul nr. ........ din data de........... , litigiu având următorul obiect:
    Partea 1 pretinde că ....... (expunerea pe scurt a pretenţiilor)
    Partea 2 susţine că ......... (expunerea pe scurt a obiecţiilor). 
    Subsemnaţii convenim ca acest litigiu să fie soluţionat prin arbitrajul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie si Agricultura Timis, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. Hotărârea arbitrală pronunţată în acest litigiu este definitivă, obligatorie şi executorie.
    Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
    1.     „Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau în lipsa acestui acord, de Preşedintele Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş ”.
    (În cazul când nu se includ aceste menţiuni, tribunalul arbitral va fi compus, conform Regulilor de procedură arbitrală din 3 membri: câte unul numit de fiecare dintre părţi şi un supraarbitru ales de cei doi arbitri).
    2.    „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii române” sau „Tribunalul arbitral va judeca litigiul în echitate”.


    Nota : In mod obligatoriu in cuprinsul contractului , partile vor face  mentiune cu privire la acceptarea in mod expres a clauzelor neuzuale (fiind inclusă aici și clauza compromisorie) – conform art. 1203 Cod civil!



    Semnătura părţii 1,     Semnătura părţii 2,




    Pagina CCIAT Reguli de procedura arbitrala a fost vizualizată de 2656 ori